Guvernatorii BNR

Academician Mugur Constantin Isărescu

Data naşterii: 1 august 1949
Locul naşterii: Drăgăşani, jud. Vâlcea

Educaţie

1989

Doctorat în ştiinţe economice, Academia de Studii Economice Bucureşti

1967-1971

Academia de Studii Economice din Bucureşti, Facultatea de Comerţ, specialitatea Comerţ Exterior

 

Experienţă profesională

Septembrie 1990 - prezent

Preşedinte al Consiliului de administraţie şi Guvernatorul Băncii Naţionale a României (numit de Guvern în 1990; cu mandat încredinţat de Parlament în 1991 şi reînnoit în decembrie 1998, noiembrie 2004 şi octombrie 2009)

Decembrie 1999 - decembrie 2000

Prim-ministru al Guvernului României

1997 - prezent

Director al Institutului de Economie Mondială (suspendat pe durata îndeplinirii mandatului de Guvernator al BNR)

Martie - septembrie 1990

Secretar cu probleme economice şi monetare al Ambasadei României din Washington

August 1971 - februarie 1990

Cercetător ştiinţific la Institutul de Economie Mondială (cercetător ştiinţific principal, gradul III din 1980; cercetător ştiinţific principal, gradul I din 1990)

Poziţii deţinute în organisme internaţionale

• Membru în Consiliul General al Sistemului European al Băncilor Centrale;
• Membru cu drept de vot din partea României în Consiliul European de Risc Sistemic;
• Guvernator pentru România în Consiliul Guvernatorilor al Fondului Monetar Internaţional;
• Viceguvernator pentru România în cadrul Consiliului Guvernatorilor al Băncii Mondiale;
• Viceguvernator pentru România în cadrul Consiliului Guvernatorilor al Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare;
• Reprezentant al României în cadrul Băncii Reglementelor Internaţionale şi în Comitetul Guvernatorilor Băncilor Centrale de la Basel;
• Preşedinte al Clubului Guvernatorilor băncilor centrale din Zona Mării Negre, Balcani şi Asia Centrală (2003-2004);
• Vicepreşedinte al Clubului Guvernatorilor băncilor centrale din Zona Mării Negre, Balcani şi Asia Centrală (1998-2002);
• Membru în Consiliul Consultativ al Biroului Regional pentru Europa şi CSI din cadrul PNUD.

Titluri ştiinţifice şi didactice

• Preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Economice, Juridice şi Sociologie a Academiei Române; membru titular al Academiei Române (2006); membru corespondent (2001);
• Membru corespondent al Academiei Regale a Doctorilor din Spania (2009);
• Membru corespondent al Academiei Regale de Ştiinţe Economice şi Financiare din Barcelona (2008);
• Doctor Honoris Causa al Academiei Navale „Mircea cel Bătrân” din Constanța (2014);
• Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti (2014);
• Doctor Honoris Causa al Universităţii Politehnice Bucureşti (2013);
• Doctor Honoris Causa al Universităţii Lucian Blaga din Sibiu (2013);
• Doctor Honoris Causa al Universităţii Andrei Şaguna din Constanţa (2012);
• Doctor Honoris Causa al Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (2011);
• Doctor Honoris Causa al Universităţii Româno-Americane (2011);
• Doctor Honoris Causa al Universităţii „Transilvania” din Braşov (2011);
• Doctor Honoris Causa al Universităţii din Oradea (2011);
• Doctor Honoris Causa al Academiei de Studii Economice din Chişinău (2010);
• Doctor Honoris Causa al Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (2009);
• Doctor Honoris Causa al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (2009);
• Doctor Honoris Causa al Universităţii de Vest din Timişoara (2007);
• Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bacău (2007);
• Doctor Honoris Causa al Universităţii din Piteşti (2006);
• Doctor Honoris Causa al Universităţii din Craiova (2003);
• Doctor Honoris Causa al Universităţii de Nord din Baia Mare (2000);
• Profesor universitar, Academia de Studii Economice Bucureşti; Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori (1996 - prezent);
• Doctor în ştiinţe economice – cu teza „Tendinţe în politica guvernamentală a cursurilor de schimb pe plan internaţional şi incidenţa lor asupra relaţiilor economice externe ale României”, coordonator ştiinţific prof. dr. Costin Kiriţescu, susţinută la Academia de Studii Economice Bucureşti (1989).

Activitate în domeniul cercetării ştiinţifice

• Autor, coautor, coordonator al unui număr de 30 de cărţi;
• Publicarea a 15 lucrări ştiinţifice;
• Participarea la comunicări ştiinţifice în cadrul unor reuniuni financiar-bancare interne şi internaţionale (circa 100);
• Elaborarea a peste 60 de studii şi coordonarea a circa 10 studii de cercetare în perioada activităţii de cercetător ştiinţific la Institutul de Economie Mondială (1971 – 1990).

Temele de cercetare abordate: relaţii şi instituţii monetar-financiare internaţionale; conjunctura economiei mondiale, îndeosebi în ţările occidentale; relaţiile economice externe ale României; probleme ale formării şi funcţionării mecanismelor internaţionale de credit, cursuri de schimb şi preţuri.

Activităţi politice, administrative, civice, ştiinţifice şi culturale

• Vicepreşedinte al Comitetului interministerial pentru trecerea la euro;
• Preşedinte al Comitetului Naţional pentru Stabilitate Financiară;
• Preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Economice, Juridice şi Sociologie a Academiei Române (2006);
• Membru al Clubului de la Roma şi preşedinte al Asociaţiei Române a Clubului de la Roma;
• Membru al Comisiei Trilaterale;
• Membru fondator al Societăţii Economice Române (SOREC);
• Vicepreşedinte al Asociaţiei Generale a Economiştilor din România – AGER;
• Preşedinte al Federaţiei Române de Şah;
• Membru al Societăţii Numismatice Române;
• Membru în Consiliul Consultativ al Biroului Regional pentru Europa şi CSI din cadrul PNUD;
• Vicepreşedinte al Asociaţiei pentru Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale (ADIRI).

Ordine, diplome, distincţii şi premii

• Ordinul naţional „Steaua României” în grad de Colan, 26 ianuarie 2010;
• Ordinul naţional „Steaua României” în grad de Mare Cruce, 1 decembrie 2000;
• Ordinul „Meritul Industrial şi Comercial”, 2 februarie 2007;
• Emblema „Onoarea Armatei României” - distincţie acordată de Ministerul Apărării Naţionale, 21 octombrie 2011;
• Placheta de Onoare a Ministerului Afacerilor Interne, noiembrie 2014;
• Ordinul naţional al „Legiunii de Onoare” în grad de ofiţer, acordat de către Ambasada Franţei la Bucureşti, 4 martie 2011;
• Ordinul „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena”, cls.I, mai 2009;
• Crucea de Merit în Ordin de Comandor al Republicii Polone, decembrie 2012;
• Ordinul „Marea Cruce a Sudului”, cea mai înaltă distincţie braziliană acordată străinilor, Bucureşti, septembrie 2000;
• Ordinul „Mare Ofiţer al Crucii Sudului”, distincţie braziliană acordată străinilor, Bucureşti, decembrie 1999;
• Crucea Sfântului Andrei – distincţie acordată de Episcopia Galaţi, decembrie 2000;
• Crucea Moldavă – înaltă distincţie conferită de Mitropolia Moldovei şi a Bucovinei, iulie 2000;
• Crucea Patriarhiei – înaltă distincţie conferită de Patriarhia Română;
• Crucea Ardealului – înaltă distincţie acordată de Mitropolia Ardealului;
• Decoraţia regală „Nihil Sine Deo”, conferită de Majestatea Sa Regele Mihai I;
• Trofeul „Carol Davila” – înaltă distincţie acordată de Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, octombrie 2012;
• Bancherul deceniului, titlu acordat de revista „Capital”, în 2003;
• Bancherul anului 2002, titlu acordat de revista „Piaţa Financiară”;
• „Guvernatorul anului 2001”, titlu acordat de revista „The Banker”, componentă a grupului „Financial Times”.

Doctor în drept la Bruxelles și profesor universitar, Tiberiu Moșoiu a făcut politică liberală. După 1944 s-a numărat printre membrii partidului disident condus de Gheorghe Tătărescu. A fost guvernator al BNR în intervalul 21.05.1946 - 08.11.1947.

Epoca a fost una a importantelor transformări pentru institutul de emisiune:

• Devalorizarea monedei naționale;
• Etatizarea Băncii Naționale a României - 20 decembrie 1946 - realizată pentru ca această instituție „să își armonizeze țelurile cu politica economică a statului”;
• Reforma monetară - 15 august 1947;
• Supravegherea condițiilor de acordare a creditelor de către bănci;
• Creditarea industriei după un plan stabilit la nivelul ministerelor de resort;
• Obligația particularilor de a ceda aurul și devizele statului la cursul oficial al BNR.

Originar din Transilvania, Ion Lapedatu (1876-1951) a absolvit Școala Comercială Superioară din Brașov și cursurile Universității din Budapesta. Activitatea sa caracterizează o personalitate complexă:

• A participat la Adunarea Națională de la Alba Iulia;
• A fost ministru de Finanțe în perioada 1926 - 1927;
• A fost profesor la Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale din Cluj;
• A devenit membru de onoare al Academiei Române în 1936.

Din 1928 a fost ales director la BNR, ulterior viceguvernator și, în perioada 30.09.1944 - 14.03.1945, guvernator.

Mandatul său la conducerea BNR poate fi caracterizat prin:

• Continuarea susținerii efortului de război al țării;
• Îndeplinirea obligațiilor rezultate din Convenția de armistițiu;
• Realizarea unificării monetare, prin retragerea din circulație a banilor de război emiși de armata sovietică;
• Creșterea circulației monetare și devalorizarea accentuată a leului.

Doctor în drept şi ştiinţe economice la Paris, Dumitru (Mitiţă) Constantinescu (1890-1946) a fost succesiv membru important al Partidului Naţional Liberal, al Directoratului Frontului Renaşterii Naţionale şi a activat după 1944 în Uniunea Patrioţilor. A ocupat diverse funcţii publice, de la cea de şef de cabinet la Ministrul Industriei şi Comerţului, la cea de ministru de Finanţe sau Economie Naţională.

A participat la Conferinţa de Pace de la Paris (1946) în cadrul delegaţiei României.

În calitate de guvernator al BNR în perioada 23.09.1935 - 17.09.1940, numele său este legat de:

• Modificarea legii şi statutelor BNR în anul 1935;
• Susţinerea politicii de creditare a activităţii economice naţionale prin înfiinţarea unor instituţii de credit specializat precum Institutul Naţional de Credit Agricol, Institutul Naţional de Credit Meşteşugăresc, Institutul Naţional de Credit Aurifer şi Metalifer;
• Inaugurarea colecţiei "Biblioteca monetară, economică şi financiară";
• Iniţierea politicii de propagandă a BNR în publicaţii din străinătate;
• Promovarea relaţiilor cu băncile centrale din străinătate, mai ales cu cele din statele Micii Înţelegeri şi Înţelegerii Balcanice;
• Reorganizarea şi dezvoltarea Casei de Pensiuni, Împrumuturi şi Ajutoare a salariaţilor BNR, iniţierea construirii sediului acesteia din Calea Victoriei nr. 22-24;
• Începerea lucrărilor de construcţie la Noul Palat al BNR.

Licențiat în drept al Universității din București, Constantin Angelescu (1883-1973) s-a afirmat în viața politică a României interbelice fiind, pe rând, membru în partidele Conservator Democrat și Național Țărănesc.

A fost de mai multe ori guvernator al BNR. în cursul unor perioade dificile:

• 09.03.1931 - 10.06.1931;
• 27.11.1931 - 03.02.1934;
• 01.04.1944 - 30.09.1944

Mandatele sale la conducerea institutului de emisiune au fost marcate de:

• Introducerea monopolului BNR asupra comerțului cu aur și devize, în condițiile crizei economice;
• Inițierea proiectelor pentru construirea unui nou local al BNR;
• Adăpostirea tezaurului BNR la Mănăstirea Tismana în contextul intrării armatelor sovietice pe teritoriul țării în vara anului 1944;
• Semnarea actului prin care BNR donează statului român imobilul Școlii Române din Roma.

Dimitrie (Tilică) Burillianu (1878-1954) era licențiat în drept și avea titlul de diplomat al Înaltei Școli de Științe Politice din Paris. Inițial de orientare liberală, după 1918 a devenit membru în Partidul Poporului. Acest partid a susținut desemnarea sa în calitatea de guvernator al BNR, funcție deținută în perioada 01.01.1927 - 09.03.1931.

Activitatea sa la conducerea institutului de emisiune a fost marcată de eforturile îndreptate către realizarea stabilizării monetare, proces încheiat prin legea monetară din 7 februarie 1929. Aceasta confirma Băncii Naționale a României privilegiul de emisiune și restabilea convertibilitatea bancnotelor sale. Stabilizarea s-a realizat cu prețul unui masiv împrumut extern, dar și cu prezența unui consilier tehnic străin la BNR.

Printre realizările perioadei se numără:

• Înființarea Serviciului Studii și editarea unui buletin lunar de informare și documentare în limbile română și franceză;
• Participarea BNR la capitalul Băncii Reglementelor Internaționale.

Declanșarea crizei economice în 1929 a impus guvernului național-țăranesc negocierea unui nou împrumut extern. Guvernatorul Burillianu a încercat să impună anumite condiții printre care și renunțarea la colaborarea Băncii cu un consilier tehnic străin. Acuzat fiind că amenința prin atitudinea sa obținerea împrumutului, Dimitrie Burillianu a fost demis, în locul sau fiind numit subsecretarul de stat Constantin Angelescu. Fostul guvernator a atacat în justiție decizia guvernului, obținând repunerea sa în funcție la 8 iulie 1931. Sentința nu a fost însă aplicată, Tilică Burillianu preferând să își continue activitatea politică alături de gruparea condusă de Octavian Goga.

Având studii juridice la Bucureşti şi Paris, Ioan G. Bibicescu (1849-1924) a desfăşurat o stralucită activitate publicistică în redacţia ziarului „Românul”, sub îndrumarea lui C.A. Rosetti.

În slujba Băncii Naţionale a României s-a aflat din 1895, când a fost numit director. A condus această instituţie în calitate de viceguvernator 21.02.1914 - 11.12.1916 şi de guvernator 11.12.1916 - 31.12.1921.

Epoca a fost una a marilor încercări atât pentru ţară, cât şi pentru institutul de emisiune:

• BNR a sprijinit financiar statul pentru susţinerea efortului militar al armatei române;
• Toamna anului 1916 - sediul central al Băncii a fost evacuat la Iaşi;
• Decembrie 1916 - sub ameninţarea ocupaţiei străine, Tezaurul BNR a fost transportat la Moscova, dar numai după ce a fost obţinută aprobarea guvernului român, iar guvernul imperial rus şi-a asumat în scris răspunderea pentru securitatea transportului, a depozitării şi a readucerii sale în România. Transportul a fost însoţit de Theodor Capitanovici, Anghel Saligny şi M.Z. Demetrescu;
• August 1917 - a doua parte a tezaurului BNR a fost evacuată la Moscova.

După încheierea războiului mondial şi realizarea Marii Unirii, Banca Naţională a României:

• Şi-a extins activitatea la nivelul întregii ţări;
• S-a implicat în procesul de unificare monetară prin retragerea din circulaţie a rublelor, coroanelor şi bancnotelor emise de Banca Generală în teritoriile ocupate de armatele germane în timpul războiului.

După încheierea mandatului său, Ioan G. Bibicescu a rămas printre conducătorii institutului de emisiune în calitate de director, pâna la dispariţia sa în 1924. Datorită meritelor sale, Consiliul General al BNR i-a acordat titlul de guvernator onorific.

Personalitate complexă, Mihail C. Şutzu (1841-1933) era inginer, absolvent al Şcolii Centrale de Arte şi Manufacturi din Paris, colecţionar de monede şi antichităţi, preşedinte al Societăţii Numismatice Române încă de la înfiinţarea sa în 1903 şi membru al Academiei Române din 1909.

În calitate de guvernator al BNR, funcţie deţinută în perioada 18.11.1899 - 31.12.1904, Mihail C. Şutzu:

• A condus negocierile cu Ministerul Finanţelor în urma cărora, prin încheierea unei convenţii, începând cu 1 ianuarie 1901, au fost modificate legea de organizare a băncii şi statutele acesteia. Statul român a retras participarea sa la capitalul Băncii Naţionale a României, iar privilegiul de emisiune al acesteia a fost prelungit până în 1920;
• În cursul anului 1901, a participat la încheierea unei noi convenţii între statul român şi BNR prin care privilegiul de emisiune era prelungit cu încă 10 ani, iar acoperirea în aur a bancnotelor emise de bancă putea fi redusă, în cazuri excepţionale, de la 40% la 33%;
• A implicat B.N.R. în susţinerea activităţii Casei Centrale a Băncilor Populare;
• S-a preocupat de extinderea reţelei agenţiilor BNR din ţară, precum şi de dotarea acestora cu imobile potrivite.

Licenţiat în drept la Paris, Anton Carp (1849-1914) şi-a legat cea mai mare parte a vieţii de slujirea Băncii Naţionale a României. La 1 februarie 1881 a fost numit director în această instituţie. Ulterior, în perioada 1882-1914 a fost de mai multe ori guvernator prin delegaţie şi guvernator:

• 01.12.1882 -27.02.1888
• 10.11.1888-18.11.1890
• 21.11.1895-17.11.1899
• 01.01.1905-12.03.1907
• 01.11.1909-21.01.1914

Printre realizările guvernatorului Anton Carp se numără:

• Apariţia conturilor curente pe depozite de titluri, aur, argint şi monede straine;
• Sprijinirea activităţii bancare, comerciale şi agricole a ţării prin intermediul scontului BNR;
• Extinderea reţelei de agenţii BNR la nivelul Vechiului Regat;
• Elaborarea regulamentelor de operaţiuni, precum şi a celor de funcţionare a sucursalelor şi agenţiilor BNR;
• Adoptarea actelor normative şi a măsurilor necesare retragerii din circulaţie a biletelor ipotecare;
• S-a opus guvernului atunci când acesta încerca în 1890 schimbarea sistemului monetar prin introducerea monometalismului aur fără a ţine seama de interesele BNR;
• S-a preocupat îndeaproape de construirea imobilelor destinate sucursalelor BNR de la Galaţi, Craiova, Iaşi si Brăila, acţiune finalizată în 1888;
• A urmărit cu deosebită atenţie procesul de construire şi amenajare a palatului BNR, până în iunie 1890 când toate serviciile Băncii s-au mutat în noul sediu.