Născut la 1 august 1949 în Drăgăşani, județul Vâlcea, este din 1990 Preşedinte al Consiliului de administraţie şi guvernator al BNR.
Data naşterii: 1 august 1949
Locul naşterii: Drăgăşani, jud. Vâlcea
Guvernator al Băncii Naţionale a Republicii Socialiste România între 31 martie 1989 și 4 septembrie 1990.
Guvernator al Băncii Naţionale a Republicii Socialiste România între 16 martie 1984 și 17 martie 1989.
Guvernator al Băncii Naţionale a Republicii Socialiste România între 20 septembrie 1977 și 16 martie 1984.
Preşedinte al Băncii Republicii Populare Române - Bancă de Stat şi apoi guvernator al Băncii Naţionale a Republicii Socialiste România: 1 ianuarie 1963 – 23 noiembrie 1977. România a devenit membru al FMI în 1972. Alături de Iugoslavia, România era singura ţară din blocul comunist care colabora cu FMI și BIRD (Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare).
Preşedinte cu delegaţie al Băncii de Stat a Republicii Populare Române între 23 ianuarie 1959 și 1 aprilie 1963.
Preşedinte al Băncii de Stat a Republicii Populare Române: 4 februarie 1956 - 27 martie 1957 și 4 noiembrie 1957 - 23 ianuarie 1959.
Preşedinte al Băncii de Stat a Republicii Populare Române: 23 mai 1953 - 4 februarie 1956 și 27 martie - 4 noiembrie 1957.
Preşedinte al Băncii Republicii Populare Române - Bancă de Stat între 5 martie 1952 și 20 mai 1953.
Licențiat al Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale și doctor în drept, Aurel Vijoli a fost angajat în BNR încă din august 1923.
Licențiat al Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale și doctor în drept, Aurel Vijoli (1902-1981) a fost angajat în Banca Națională a României încă din august 1923. De-a lungul timpului a îndeplinit mai multe funcții fiind, printre altele, șef de secție, inspector, șef de serviciu, administrator, viceguvernator și guvernator. A deținut această ultimă funcție în perioada 18.11.1947 - 05.03.1952.
În această calitate, Aurel Vijoli a aplicat politica economică promovată de Partidul Comunist Român:
Arestarea lui Aurel Vijoli a fost urmată de îndepărtarea de la conducerea Băncii de Stat a RPR a unui număr mare de specialiști, înlocuiți cu persoane care se întorceau de la studii din URSS sau cu diverși membrii ai PMR (Partidul Muncitoresc Român) cu pregătire profesională redusă.
Doctor în drept la Bruxelles și profesor universitar, Tiberiu Moșoiu a făcut politică liberală. După 1944 s-a numărat printre membrii partidului disident condus de Gheorghe Tătărescu.
Doctor în drept la Bruxelles și profesor universitar, Tiberiu Moșoiu a făcut politică liberală. După 1944 s-a numărat printre membrii partidului disident condus de Gheorghe Tătărescu. A fost guvernator al BNR în intervalul 21.05.1946 - 08.11.1947.
Epoca a fost una a importantelor transformări pentru institutul de emisiune:
Doctor în drept la Paris şi avocat, Constantin Tătăranu a făcut politică liberală. S-a numărat printre susţinătorii lui Gheorghe Tătărescu atunci când acesta înfiinţa, în decembrie 1944, Partidul Naţional Liberal disident.
Doctor în drept la Paris şi avocat, Constantin Tătăranu (1893-1953) a făcut politică liberală. S-a numărat printre susţinătorii lui Gheorghe Tătărescu atunci când acesta înfiinţa, în decembrie 1944, Partidul Naţional Liberal disident.
A fost guvernator al Băncii Naţionale a României în perioada 14.03.1945 - 21.05.1946. Şi-a dat demisia din această funcţie ca urmare a opoziţiei sale faţă de participarea partidului al cărui membru era la constituirea Blocului Partidelor Democratice.
În calitate de guvernator al BNR s-a confruntat cu:
Originar din Transilvania, Ion Lapedatu a absolvit Școala Comercială Superioară din Brașov și cursurile Universității din Budapesta.
Originar din Transilvania, Ion Lapedatu (1876-1951) a absolvit Școala Comercială Superioară din Brașov și cursurile Universității din Budapesta. Activitatea sa caracterizează o personalitate complexă:
Din 1928 a fost ales director la BNR, ulterior viceguvernator și, în perioada 30.09.1944 - 14.03.1945, guvernator.
Mandatul său la conducerea BNR poate fi caracterizat prin:
Alexandru Ottulescu, licențiat în drept la Universitatea din București, a fost multă vreme avocat specializat în problemele financiar-bancare.
Alexandru Ottulescu (1881-1944), licențiat în drept la Universitatea din București, a fost multă vreme avocat specializat în problemele financiar-bancare. A fost, de asemenea, membru în Consiliul Superior Bancar și consilier juridic al BNR. A deținut funcția de guvernator în perioada 17.09.1940 - 01.04.1944.
Epoca a impus BNR măsuri excepționale, printre acestea numarându-se:
Doctor în drept şi ştiinţe economice la Paris, Dumitru (Mitiţă) Constantinescu a fost succesiv membru important al Partidului Naţional Liberal, al Directoratului Frontului Renaşterii Naţionale şi a activat după 1944 în Uniunea Patrioţilor.
Doctor în drept şi ştiinţe economice la Paris, Dumitru (Mitiţă) Constantinescu (1890-1946) a fost succesiv membru important al Partidului Naţional Liberal, al Directoratului Frontului Renaşterii Naţionale şi a activat după 1944 în Uniunea Patrioţilor. A ocupat diverse funcţii publice, de la cea de şef de cabinet la Ministrul Industriei şi Comerţului, la cea de ministru de Finanţe sau Economie Naţională.
A participat la Conferinţa de Pace de la Paris (1946) în cadrul delegaţiei României.
În calitate de guvernator al BNR în perioada 23.09.1935 - 17.09.1940, numele său este legat de:
Doctor în drept, economie și finanțe la Paris, Grigore (Dorel) Dimitrescu a fost profesor la Facultatea de Drept din București și magistrat.
Doctor în drept, economie și finanțe la Paris, Grigore (Dorel) Dimitrescu (1882-1955) a fost profesor la Facultatea de Drept din București și magistrat. Fiind socotit specialist în finanțe, a deținut funcția de guvernator al Băncii Naționale a României în perioada 03.02.1934 - 26.07.1935.
A participat la Conferinţa de Pace de la Paris (1946) în cadrul delegaţiei României.
În calitate de guvernator al BNR în perioada 23.09.1935 - 17.09.1940, numele său este legat de:
Licențiat în drept al Universității din București, Constantin Angelescu s-a afirmat în viața politică a României interbelice fiind, pe rând, membru în partidele Conservator Democrat și Național Țărănesc.
Licențiat în drept al Universității din București, Constantin Angelescu (1883-1973) s-a afirmat în viața politică a României interbelice fiind, pe rând, membru în partidele Conservator Democrat și Național Țărănesc.
A fost de mai multe ori guvernator al BNR. în cursul unor perioade dificile:
Mandatele sale la conducerea institutului de emisiune au fost marcate de:
Absolvent cu titlul de inginer al Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București, Mihail Manoilescu s-a evidențiat în conștiința opiniei publice ca om politic susținător al revenirii regelui Carol al II-lea pe tronul României.
Absolvent cu titlul de inginer al Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București, Mihail Manoilescu (1891-1950) s-a evidențiat în conștiința opiniei publice ca om politic susținător al revenirii regelui Carol al II-lea pe tronul României.
În cursul activității sale, a fost de mai multe ori ministru la Lucrări Publice și Comunicații, Industrie și Comert, dar și la Afacerile Străine, în vara anului 1940. S-a afirmat în gândirea economică a vremii prin lucrările „Théorie du protectionnisme et de l'échange international” (1929) și „Le siécle du corporatisme. Doctrine du corporatisme intégral et pur” (1934).
A fost guvernator al BNR în perioada 14.07.1931 - 27.11.1931. În această calitate, s-a opus dorinței regelui Carol al II-lea de a salva Banca Marmorosch-Blank de la faliment prin intervenția BNR. Această atitudine i-a adus destituirea din funcție, dar și îndepărtarea pentru o vreme de camarila regală.
Dimitrie (Tilică) Burillianu era licențiat în drept și avea titlul de diplomat al Înaltei Școli de Științe Politice din Paris. Inițial de orientare liberală, după 1918 a devenit membru în Partidul Poporului.
Dimitrie (Tilică) Burillianu (1878-1954) era licențiat în drept și avea titlul de diplomat al Înaltei Școli de Științe Politice din Paris. Inițial de orientare liberală, după 1918 a devenit membru în Partidul Poporului. Acest partid a susținut desemnarea sa în calitatea de guvernator al BNR, funcție deținută în perioada 01.01.1927 - 09.03.1931.
Activitatea sa la conducerea institutului de emisiune a fost marcată de eforturile îndreptate către realizarea stabilizării monetare, proces încheiat prin legea monetară din 7 februarie 1929. Aceasta confirma Băncii Naționale a României privilegiul de emisiune și restabilea convertibilitatea bancnotelor sale. Stabilizarea s-a realizat cu prețul unui masiv împrumut extern, dar și cu prezența unui consilier tehnic străin la BNR.
Printre realizările perioadei se numără:
Declanșarea crizei economice în 1929 a impus guvernului național-țăranesc negocierea unui nou împrumut extern. Guvernatorul Burillianu a încercat să impună anumite condiții printre care și renunțarea la colaborarea Băncii cu un consilier tehnic străin. Acuzat fiind că amenința prin atitudinea sa obținerea împrumutului, Dimitrie Burillianu a fost demis, în locul sau fiind numit subsecretarul de stat Constantin Angelescu. Fostul guvernator a atacat în justiție decizia guvernului, obținând repunerea sa în funcție la 8 iulie 1931. Sentința nu a fost însă aplicată, Tilică Burillianu preferând să își continue activitatea politică alături de gruparea condusă de Octavian Goga.
Licenţiat în drept la Paris, Mihail Oromolu a fost magistrat şi, succesiv, membru al partidelor Conservator, Conservator Democrat, Naţional Liberal.
Licenţiat în drept la Paris, Mihail Oromolu (1875-1945) a fost magistrat şi, succesiv, membru al partidelor Conservator, Conservator Democrat, Naţional Liberal.
A deţinut funcţia de guvernator al BNR. în perioada 01.01.1922 - 31.12.1926.
De activitatea sa în această funcţie sunt legate:
Având studii juridice la Bucureşti şi Paris, Ioan G. Bibicescu a desfăşurat o stralucită activitate publicistică în redacţia ziarului „Românul”, sub îndrumarea lui C.A. Rosetti. În slujba BNR s-a aflat din 1895, când a fost numit director.
Având studii juridice la Bucureşti şi Paris, Ioan G. Bibicescu (1849-1924) a desfăşurat o stralucită activitate publicistică în redacţia ziarului „Românul”, sub îndrumarea lui C.A. Rosetti.
În slujba Băncii Naţionale a României s-a aflat din 1895, când a fost numit director. A condus această instituţie în calitate de viceguvernator 21.02.1914 - 11.12.1916 şi de guvernator 11.12.1916 - 31.12.1921.
Epoca a fost una a marilor încercări atât pentru ţară, cât şi pentru institutul de emisiune:
După încheierea războiului mondial şi realizarea Marii Unirii, Banca Naţională a României:
După încheierea mandatului său, Ioan G. Bibicescu a rămas printre conducătorii institutului de emisiune în calitate de director, pâna la dispariţia sa în 1924. Datorită meritelor sale, Consiliul General al BNR i-a acordat titlul de guvernator onorific.
Născut într-o familie de comercianţi, Theodor Ştefănescu a urmat cursurile Şcolii comerciale din Bucureşti. Ulterior, o mare parte a activităţii sale a fost legată de catedra de contabilitate din cadrul acesteia. În BNR, Theodor Ştefănescu a deţinut încă din 1880 funcţia de director.
Născut într-o familie de comercianţi, Theodor Ştefănescu (1842-1909) a urmat cursurile Şcolii comerciale din Bucureşti. Ulterior, o mare parte a activităţii sale a fost legată de catedra de contabilitate din cadrul acesteia, al carei titular a fost până în anul 1901.
În conducerea Băncii Naţionale a României, Theodor Ştefănescu a deţinut încă din 1880 funcţia de director, coordonând activitatea Contabilităţii generale, departament pe care l-a organizat după modelul Băncii Franţei. A îndeplinit provizoriu funcţia de guvernator al BNR în perioada 12.03.1907 - 01.11.1909, când Anton Carp a fost numit Ministru al Agriculturii, Industriei, Comerţului şi Domeniilor. În calitate de guvernator, Theodor Ştefănescu s-a preocupat de securizarea biletelor BNR şi prevenirea falsificării. A fost obligat să accepte, în condiţiile crizei din 1907, creşterea taxei oficiale a scontului de patru ori în intervalul august-decembrie al acelui an.
Anunţând Consiliului general ştirea morţii lui Theodor Ştefănescu, guvernatorul Ioan G. Bibicescu aprecia „Ştefănescu a fost ales director al Băncii încă de la început, astfel încât a contribuit la întemeierea ei, fiind reales necontenit de şapte ori în decursul celor 28 de ani. El a dat Băncii tot concursul competenţei şi specialităţii sale tehnice, i-a dat mai mult, inteligenţa sa practică şi experienţa în afaceri, de asemenea iubirea şi nemărginitul său devotament.”
Personalitate complexă, Mihail C. Şutzu era inginer, absolvent al Şcolii Centrale de Arte şi Manufacturi din Paris, colecţionar de monede şi antichităţi, preşedinte al Societăţii Numismatice Române şi membru al Academiei Române.
Personalitate complexă, Mihail C. Şutzu (1841-1933) era inginer, absolvent al Şcolii Centrale de Arte şi Manufacturi din Paris, colecţionar de monede şi antichităţi, preşedinte al Societăţii Numismatice Române încă de la înfiinţarea sa în 1903 şi membru al Academiei Române din 1909.
În calitate de guvernator al BNR, funcţie deţinută în perioada 18.11.1899 - 31.12.1904, Mihail C. Şutzu:
Descendent al unei vechi familii boiereşti, Theodor Rosetti a făcut studii juridice la Viena şi Paris, numărându-se printre întemeietorii societăţii Junimea.
Descendent al unei vechi familii boiereşti, Theodor Rosetti (1837-1923) a făcut studii juridice la Viena şi Paris, numărându-se printre întemeietorii societăţii Junimea.
Ca membru al Partidului Conservator a fost de mai multe ori preşedinte al Consiliului de Miniştri şi ministru. A deţinut funcţia de guvernator al BNR în perioada 19.11.1890 - 21.11.1895.
De activitatea sa sunt legate:
Licenţiat în drept la Paris, Anton Carp şi-a legat cea mai mare parte a vieţii de slujirea BNR.
Licenţiat în drept la Paris, Anton Carp (1849-1914) şi-a legat cea mai mare parte a vieţii de slujirea Băncii Naţionale a României. La 1 februarie 1881 a fost numit director în această instituţie. Ulterior, în perioada 1882-1914 a fost de mai multe ori guvernator prin delegaţie şi guvernator:
Printre realizările guvernatorului Anton Carp se numără:
Fiul patriotului Ion Câmpineanu, licenţiat în drept la Paris, de mai multe ori ministru în guvernele liberale, Ion I. Câmpineanu a fost primul guvernator al BNR.
Fiul patriotului Ion Câmpineanu, licenţiat în drept la Paris, de mai multe ori ministru în guvernele liberale, Ion I. Câmpineanu (1841-1888) a fost primul guvernator al Băncii Naţionale a României în perioada 1880-1882, pentru a reveni în aceasta funcţie la începutul anului 1888.
Guvernatorul Ion. I Câmpineanu a fost instalat în funcţie la 15 iulie 1880 în cadrul primei Adunari generale a acţionarilor băncii. Au fost desemnaţi tot atunci directorii (Theodor Ştefănescu, Theodor Mehedinţeanu, Emil Costinescu, Dinu Bilcescu) şi cenzorii (Ştefan Ioanid, Menelas Ghermani, Em. Hillel Noah, Constantin Angelescu).
De activitatea lui Ion I. Câmpineanu la conducerea BNR se leagă primii paşi în organizarea instituţiei:
Primul guvernator al BNR a încetat din viaţă la 15 noiembrie 1888. Raportul Consiliului de administraţie către Adunarea generală a acţionarilor din 19 februarie 1889 spunea: „Am pierdut un coleg iubit, un conducator inteligent şi devotat instituţiei, pe acela care a pus temelia Băncii , a organizat-o, a pus-o în mişcare şi i-a dat avântul puternic pe care l-a luat îndată după fondarea ei. Consiliul Băncii, convins fiind că exprimă simţămintele tuturor acţionarilor Băncii, aduce încă o dată omagiile sale de respect şi veneraţie memoriei acestui însemnat bărbat.”
Eugeniu Carada a fost, alături de Ion C. Brătianu, fondatorul Băncii Naţionale a României în anul 1880.
Eugeniu Carada (1836 – 1910) a fost, alături de Ion C. Brătianu, fondatorul Băncii Naţionale a României în anul 1880.
Mare, dar discret, susţinător al cauzei unităţii naţionale, Carada este una din personalităţile remarcabile ale istoriei românilor, care s-a impus atât prin demnitatea, cât şi prin modestia sa. Deşi nu a acceptat funcţia de guvernator al Băncii Naţionale, fiind numai director, timp de trei decenii activitatea sa a fost legată de Bancă, unde s-a implicat direct în:
Fervent adept al autonomiei institutului de emisiune, el a susţinut însă că statul trebuie ajutat în vreme de criză.
Informații suplimentare: