Guvernatorii BNR

1880 - prezent

Mugur Isărescu

1990 - prezent

Născut la 1 august 1949 în Drăgăşani, județul Vâlcea, este din 1990 Preşedinte al Consiliului de administraţie şi guvernator al BNR.

Academician Mugur Constantin Isărescu

Data naşterii: 1 august 1949
Locul naşterii: Drăgăşani, jud. Vâlcea

Educaţie

1989
Doctorat în ştiinţe economice, Academia de Studii Economice Bucureşti
1967-1971
Academia de Studii Economice din Bucureşti, Facultatea de Comerţ, specialitatea Comerţ Exterior
 

Experienţă profesională

Septembrie 1990 - prezent
Preşedinte al Consiliului de administraţie şi Guvernatorul Băncii Naţionale a României (numit de Guvern în 1990; cu mandat încredinţat de Parlament în 1991 şi reînnoit în decembrie 1998, noiembrie 2004 şi octombrie 2009)
Decembrie 1999 - decembrie 2000
Prim-ministru al Guvernului României
1997 - prezent
Director al Institutului de Economie Mondială (suspendat pe durata îndeplinirii mandatului de Guvernator al BNR)
Martie - septembrie 1990
Secretar cu probleme economice şi monetare al Ambasadei României din Washington
August 1971 - februarie 1990
Cercetător ştiinţific la Institutul de Economie Mondială (cercetător ştiinţific principal, gradul III din 1980; cercetător ştiinţific principal, gradul I din 1990)

Poziţii deţinute în organisme internaţionale

  • Membru în Consiliul General al Sistemului European al Băncilor Centrale;
  • Membru cu drept de vot din partea României în Consiliul European de Risc Sistemic;
  • Guvernator pentru România în Consiliul Guvernatorilor al Fondului Monetar Internaţional;
  • Viceguvernator pentru România în cadrul Consiliului Guvernatorilor al Băncii Mondiale;
  • Viceguvernator pentru România în cadrul Consiliului Guvernatorilor al Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare;
  • Reprezentant al României în cadrul Băncii Reglementelor Internaţionale şi în Comitetul Guvernatorilor Băncilor Centrale de la Basel;
  • Preşedinte al Clubului Guvernatorilor băncilor centrale din Zona Mării Negre, Balcani şi Asia Centrală (2003-2004);
  • Vicepreşedinte al Clubului Guvernatorilor băncilor centrale din Zona Mării Negre, Balcani şi Asia Centrală (1998-2002);
  • Membru în Consiliul Consultativ al Biroului Regional pentru Europa şi CSI din cadrul PNUD.

Titluri ştiinţifice şi didactice

  • Preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Economice, Juridice şi Sociologie a Academiei Române; membru titular al Academiei Române (2006); membru corespondent (2001);
  • Membru corespondent al Academiei Regale a Doctorilor din Spania (2009);
  • Membru corespondent al Academiei Regale de Ştiinţe Economice şi Financiare din Barcelona (2008);
  • Doctor Honoris Causa al Academiei Navale „Mircea cel Bătrân” din Constanța (2014);
  • Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti (2014);
  • Doctor Honoris Causa al Universităţii Politehnice Bucureşti (2013);
  • Doctor Honoris Causa al Universităţii Lucian Blaga din Sibiu (2013);
  • Doctor Honoris Causa al Universităţii Andrei Şaguna din Constanţa (2012);
  • Doctor Honoris Causa al Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (2011);
  • Doctor Honoris Causa al Universităţii Româno-Americane (2011);
  • Doctor Honoris Causa al Universităţii „Transilvania” din Braşov (2011);
  • Doctor Honoris Causa al Universităţii din Oradea (2011);
  • Doctor Honoris Causa al Academiei de Studii Economice din Chişinău (2010);
  • Doctor Honoris Causa al Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (2009);
  • Doctor Honoris Causa al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (2009);
  • Doctor Honoris Causa al Universităţii de Vest din Timişoara (2007);
  • Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bacău (2007);
  • Doctor Honoris Causa al Universităţii din Piteşti (2006);
  • Doctor Honoris Causa al Universităţii din Craiova (2003);
  • Doctor Honoris Causa al Universităţii de Nord din Baia Mare (2000);
  • Profesor universitar, Academia de Studii Economice Bucureşti; Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori (1996 - prezent);
  • Doctor în ştiinţe economice – cu teza „Tendinţe în politica guvernamentală a cursurilor de schimb pe plan internaţional şi incidenţa lor asupra relaţiilor economice externe ale României”, coordonator ştiinţific prof. dr. Costin Kiriţescu, susţinută la Academia de Studii Economice Bucureşti (1989).

Activitate în domeniul cercetării ştiinţifice

  • Autor, coautor, coordonator al unui număr de 30 de cărţi;
  • Publicarea a 15 lucrări ştiinţifice;
  • Participarea la comunicări ştiinţifice în cadrul unor reuniuni financiar-bancare interne şi internaţionale (circa 100);
  • Elaborarea a peste 60 de studii şi coordonarea a circa 10 studii de cercetare în perioada activităţii de cercetător ştiinţific la Institutul de Economie Mondială (1971 – 1990).
Temele de cercetare abordate: relaţii şi instituţii monetar-financiare internaţionale; conjunctura economiei mondiale, îndeosebi în ţările occidentale; relaţiile economice externe ale României; probleme ale formării şi funcţionării mecanismelor internaţionale de credit, cursuri de schimb şi preţuri.

Activităţi politice, administrative, civice, ştiinţifice şi culturale

  • Vicepreşedinte al Comitetului interministerial pentru trecerea la euro;
  • Preşedinte al Comitetului Naţional pentru Stabilitate Financiară;
  • Preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Economice, Juridice şi Sociologie a Academiei Române (2006);
  • Membru al Clubului de la Roma şi preşedinte al Asociaţiei Române a Clubului de la Roma;
  • Membru al Comisiei Trilaterale;
  • Membru fondator al Societăţii Economice Române (SOREC);
  • Vicepreşedinte al Asociaţiei Generale a Economiştilor din România – AGER;
  • Preşedinte al Federaţiei Române de Şah;
  • Membru al Societăţii Numismatice Române;
  • Membru în Consiliul Consultativ al Biroului Regional pentru Europa şi CSI din cadrul PNUD;
  • Vicepreşedinte al Asociaţiei pentru Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale (ADIRI).

Ordine, diplome, distincţii şi premii

  • Ordinul naţional „Steaua României” în grad de Colan, 26 ianuarie 2010;
  • Ordinul naţional „Steaua României” în grad de Mare Cruce, 1 decembrie 2000;
  • Ordinul „Meritul Industrial şi Comercial”, 2 februarie 2007;
  • Emblema „Onoarea Armatei României” - distincţie acordată de Ministerul Apărării Naţionale, 21 octombrie 2011;
  • Placheta de Onoare a Ministerului Afacerilor Interne, noiembrie 2014;
  • Ordinul naţional al „Legiunii de Onoare” în grad de ofiţer, acordat de către Ambasada Franţei la Bucureşti, 4 martie 2011;
  • Ordinul „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena”, cls.I, mai 2009;
  • Crucea de Merit în Ordin de Comandor al Republicii Polone, decembrie 2012;
  • Ordinul „Marea Cruce a Sudului”, cea mai înaltă distincţie braziliană acordată străinilor, Bucureşti, septembrie 2000;
  • Ordinul „Mare Ofiţer al Crucii Sudului”, distincţie braziliană acordată străinilor, Bucureşti, decembrie 1999;
  • Crucea Sfântului Andrei – distincţie acordată de Episcopia Galaţi, decembrie 2000;
  • Crucea Moldavă – înaltă distincţie conferită de Mitropolia Moldovei şi a Bucovinei, iulie 2000;
  • Crucea Patriarhiei – înaltă distincţie conferită de Patriarhia Română;
  • Crucea Ardealului – înaltă distincţie acordată de Mitropolia Ardealului;
  • Decoraţia regală „Nihil Sine Deo”, conferită de Majestatea Sa Regele Mihai I;
  • Trofeul „Carol Davila” – înaltă distincţie acordată de Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, octombrie 2012;
  • Bancherul deceniului, titlu acordat de revista „Capital”, în 2003;
  • Bancherul anului 2002, titlu acordat de revista „Piaţa Financiară”;
  • „Guvernatorul anului 2001”, titlu acordat de revista „The Banker”, componentă a grupului „Financial Times”.

Decebal Urdea

1989-1990

Guvernator al Băncii Naţionale a Republicii Socialiste România între 31 martie 1989 și 4 septembrie 1990.

Florea Dumitrescu

1984-1989

Guvernator al Băncii Naţionale a Republicii Socialiste România între 16 martie 1984 și 17 martie 1989.

Vasile Răuță

1977-1984

Guvernator al Băncii Naţionale a Republicii Socialiste România între 20 septembrie 1977 și 16 martie 1984.

Vasile Malinschi

1963-1977

Preşedinte al Băncii Republicii Populare Române - Bancă de Stat şi apoi guvernator al Băncii Naţionale a Republicii Socialiste România: 1 ianuarie 1963 – 23 noiembrie 1977. România a devenit membru al FMI în 1972. Alături de Iugoslavia, România era singura ţară din blocul comunist care colabora cu FMI și BIRD (Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare).

Coloman Maioreanu

1959-1963

Preşedinte cu delegaţie al Băncii de Stat a Republicii Populare Române între 23 ianuarie 1959 și 1 aprilie 1963.

Marin Lupu

1956-…-1959

Preşedinte al Băncii de Stat a Republicii Populare Române: 4 februarie 1956 - 27 martie 1957 și 4 noiembrie 1957 - 23 ianuarie 1959.

Petre Bălăceanu

1953-…-1957

Preşedinte al Băncii de Stat a Republicii Populare Române: 23 mai 1953 - 4 februarie 1956 și 27 martie - 4 noiembrie 1957.

Anton Moisescu

1952-1953

Preşedinte al Băncii Republicii Populare Române - Bancă de Stat între 5 martie 1952 și 20 mai 1953.

Aurel Vijoli

1947-1952

Licențiat al Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale și doctor în drept, Aurel Vijoli a fost angajat în BNR încă din august 1923.


Licențiat al Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale și doctor în drept, Aurel Vijoli (1902-1981) a fost angajat în Banca Națională a României încă din august 1923. De-a lungul timpului a îndeplinit mai multe funcții fiind, printre altele, șef de secție, inspector, șef de serviciu, administrator, viceguvernator și guvernator. A deținut această ultimă funcție în perioada 18.11.1947 - 05.03.1952.

În această calitate, Aurel Vijoli a aplicat politica economică promovată de Partidul Comunist Român:

  • Februarie 1948 - toate institutțile de credit au fost radiate din registrul societăților bancare, ele putând fi reînscrise doar pe baza unei noi autorizații de funcționare emisă de Curtea Superioară Bancară, cu avizul BNR;
  • 11 iunie 1948 - au fost naționalizate Societatea Națională de Credit Industrial Casa de Economii și Cecuri Poștale și Casa de Depuneri și Consemnațiuni; întreprinderile nationalizate puteau primi credite doar de la BNR;
  • 13 august 1948 - Legea pentru dizolvarea și lichidarea întreprinderilor bancare și instituțiilor de credit;
  • 13 noiembrie 1948 - Banca Națională a României a devenit prin lege Banca de Stat a Republicii Populare Române, guvernatorul a devenit președinte, fiind în același timp și adjunct al Ministrului Finanțelor;
  • Banca de Stat a RPR. putea acorda doar credite pe termen scurt în baza planului de credite;
  • Septembrie 1949 - a fost introdus planul de casă, prima etapa în „realizarea controlului prin leu”;
  • 27 ianuarie 1952 - s-a publicat Hotarârea Consiliului de Miniștri privind realizarea unei noi reforme monetare; conducerile Ministerului de Finanțe și Băncii de Stat au fost acuzate de sabotarea reformei monetare, printre vinovați se număra și Aurel Vijoli, demis din funcție și ulterior arestat sub acuzația de „sabotare a economiei naționale”.

Arestarea lui Aurel Vijoli a fost urmată de îndepărtarea de la conducerea Băncii de Stat a RPR a unui număr mare de specialiști, înlocuiți cu persoane care se întorceau de la studii din URSS sau cu diverși membrii ai PMR (Partidul Muncitoresc Român) cu pregătire profesională redusă.

Tiberiu Moșoiu

1946-1947

Doctor în drept la Bruxelles și profesor universitar, Tiberiu Moșoiu a făcut politică liberală. După 1944 s-a numărat printre membrii partidului disident condus de Gheorghe Tătărescu.


Doctor în drept la Bruxelles și profesor universitar, Tiberiu Moșoiu a făcut politică liberală. După 1944 s-a numărat printre membrii partidului disident condus de Gheorghe Tătărescu. A fost guvernator al BNR în intervalul 21.05.1946 - 08.11.1947.

Epoca a fost una a importantelor transformări pentru institutul de emisiune:

  • Devalorizarea monedei naționale;
  • Etatizarea Băncii Naționale a României - 20 decembrie 1946 - realizată pentru ca această instituție „să își armonizeze țelurile cu politica economică a statului”;
  • Reforma monetară - 15 august 1947;
  • Supravegherea condițiilor de acordare a creditelor de către bănci;
  • Creditarea industriei după un plan stabilit la nivelul ministerelor de resort;
  • Obligația particularilor de a ceda aurul și devizele statului la cursul oficial al BNR.

Constantin Tătăranu

1945-1946

Doctor în drept la Paris şi avocat, Constantin Tătăranu a făcut politică liberală. S-a numărat printre susţinătorii lui Gheorghe Tătărescu atunci când acesta înfiinţa, în decembrie 1944, Partidul Naţional Liberal disident.


Doctor în drept la Paris şi avocat, Constantin Tătăranu (1893-1953) a făcut politică liberală. S-a numărat printre susţinătorii lui Gheorghe Tătărescu atunci când acesta înfiinţa, în decembrie 1944, Partidul Naţional Liberal disident.

A fost guvernator al Băncii Naţionale a României în perioada 14.03.1945 - 21.05.1946. Şi-a dat demisia din această funcţie ca urmare a opoziţiei sale faţă de participarea partidului al cărui membru era la constituirea Blocului Partidelor Democratice.

În calitate de guvernator al BNR s-a confruntat cu:

  • Sporirea circulaţiei monetare şi devalorizarea bancnotelor BNR;
  • Necesitatea de a susţine eforturile statului român pentru achitarea obligaţiilor asumate prin Convenţia de armistiţiu;
  • Finanţarea refacerii economiei naţionale.

Ion Lapedatu

1944-1945

Originar din Transilvania, Ion Lapedatu a absolvit Școala Comercială Superioară din Brașov și cursurile Universității din Budapesta.


Originar din Transilvania, Ion Lapedatu (1876-1951) a absolvit Școala Comercială Superioară din Brașov și cursurile Universității din Budapesta. Activitatea sa caracterizează o personalitate complexă:

  • A participat la Adunarea Națională de la Alba Iulia;
  • A fost ministru de Finanțe în perioada 1926 - 1927;
  • A fost profesor la Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale din Cluj;
  • A devenit membru de onoare al Academiei Române în 1936.

Din 1928 a fost ales director la BNR, ulterior viceguvernator și, în perioada 30.09.1944 - 14.03.1945, guvernator.

Mandatul său la conducerea BNR poate fi caracterizat prin:

  • Continuarea susținerii efortului de război al țării;
  • Îndeplinirea obligațiilor rezultate din Convenția de armistițiu;
  • Realizarea unificării monetare, prin retragerea din circulație a banilor de război emiși de armata sovietică;
  • Creșterea circulației monetare și devalorizarea accentuată a leului.

Alexandru Ottulescu

1940-1944

Alexandru Ottulescu, licențiat în drept la Universitatea din București, a fost multă vreme avocat specializat în problemele financiar-bancare.


Alexandru Ottulescu (1881-1944), licențiat în drept la Universitatea din București, a fost multă vreme avocat specializat în problemele financiar-bancare. A fost, de asemenea, membru în Consiliul Superior Bancar și consilier juridic al BNR. A deținut funcția de guvernator în perioada 17.09.1940 - 01.04.1944.

Epoca a impus BNR măsuri excepționale, printre acestea numarându-se:

  • Restrângerea activității în limita noilor frontiere;
  • Finanțarea politicii statului pentru românizarea economiei;
  • Finanțarea cheltuielilor generate de purtarea războiului;
  • Susținerea prin credite a producției agricole, prin înființarea Caselor Țărănești de Împrumut și Economie;
  • Creditarea industriei de război;
  • Înlocuirea rublelor puse în circulație de autoritățile sovietice în Basarabia și Bucovina de Nord cu bancnotele BNR (1941).

Mitiţă Constantinescu

1935-1940

Doctor în drept şi ştiinţe economice la Paris, Dumitru (Mitiţă) Constantinescu a fost succesiv membru important al Partidului Naţional Liberal, al Directoratului Frontului Renaşterii Naţionale şi a activat după 1944 în Uniunea Patrioţilor.


Doctor în drept şi ştiinţe economice la Paris, Dumitru (Mitiţă) Constantinescu (1890-1946) a fost succesiv membru important al Partidului Naţional Liberal, al Directoratului Frontului Renaşterii Naţionale şi a activat după 1944 în Uniunea Patrioţilor. A ocupat diverse funcţii publice, de la cea de şef de cabinet la Ministrul Industriei şi Comerţului, la cea de ministru de Finanţe sau Economie Naţională.

A participat la Conferinţa de Pace de la Paris (1946) în cadrul delegaţiei României.

În calitate de guvernator al BNR în perioada 23.09.1935 - 17.09.1940, numele său este legat de:

  • Modificarea legii şi statutelor BNR în anul 1935;
  • Susţinerea politicii de creditare a activităţii economice naţionale prin înfiinţarea unor instituţii de credit specializat precum Institutul Naţional de Credit Agricol, Institutul Naţional de Credit Meşteşugăresc, Institutul Naţional de Credit Aurifer şi Metalifer;
  • Inaugurarea colecţiei "Biblioteca monetară, economică şi financiară";
  • Iniţierea politicii de propagandă a BNR în publicaţii din străinătate;
  • Promovarea relaţiilor cu băncile centrale din străinătate, mai ales cu cele din statele Micii Înţelegeri şi Înţelegerii Balcanice;
  • Reorganizarea şi dezvoltarea Casei de Pensiuni, Împrumuturi şi Ajutoare a salariaţilor BNR, iniţierea construirii sediului acesteia din Calea Victoriei nr. 22-24;
  • Începerea lucrărilor de construcţie la Noul Palat al BNR.

Grigore Dimitrescu

1934-1935

Doctor în drept, economie și finanțe la Paris, Grigore (Dorel) Dimitrescu a fost profesor la Facultatea de Drept din București și magistrat.


Doctor în drept, economie și finanțe la Paris, Grigore (Dorel) Dimitrescu (1882-1955) a fost profesor la Facultatea de Drept din București și magistrat. Fiind socotit specialist în finanțe, a deținut funcția de guvernator al Băncii Naționale a României în perioada 03.02.1934 - 26.07.1935.

A participat la Conferinţa de Pace de la Paris (1946) în cadrul delegaţiei României.

În calitate de guvernator al BNR în perioada 23.09.1935 - 17.09.1940, numele său este legat de:

  • Modificarea legii şi statutelor BNR în anul 1935;
  • Susţinerea politicii de creditare a activităţii economice naţionale prin înfiinţarea unor instituţii de credit specializat precum Institutul Naţional de Credit Agricol, Institutul Naţional de Credit Meşteşugăresc, Institutul Naţional de Credit Aurifer şi Metalifer;
  • Inaugurarea colecţiei "Biblioteca monetară, economică şi financiară";
  • Iniţierea politicii de propagandă a BNR în publicaţii din străinătate;
  • Promovarea relaţiilor cu băncile centrale din străinătate, mai ales cu cele din statele Micii Înţelegeri şi Înţelegerii Balcanice;
  • Reorganizarea şi dezvoltarea Casei de Pensiuni, Împrumuturi şi Ajutoare a salariaţilor BNR, iniţierea construirii sediului acesteia din Calea Victoriei nr. 22-24;
  • Începerea lucrărilor de construcţie la Noul Palat al BNR.

Constantin Angelescu

1931-1934; 1944

Licențiat în drept al Universității din București, Constantin Angelescu s-a afirmat în viața politică a României interbelice fiind, pe rând, membru în partidele Conservator Democrat și Național Țărănesc.


Licențiat în drept al Universității din București, Constantin Angelescu (1883-1973) s-a afirmat în viața politică a României interbelice fiind, pe rând, membru în partidele Conservator Democrat și Național Țărănesc.

A fost de mai multe ori guvernator al BNR. în cursul unor perioade dificile:

  • 09.03.1931 - 10.06.1931;
  • 27.11.1931 - 03.02.1934;
  • 01.04.1944 - 30.09.1944

Mandatele sale la conducerea institutului de emisiune au fost marcate de:

  • Introducerea monopolului BNR asupra comerțului cu aur și devize, în condițiile crizei economice;
  • Inițierea proiectelor pentru construirea unui nou local al BNR;
  • Adăpostirea tezaurului BNR la Mănăstirea Tismana în contextul intrării armatelor sovietice pe teritoriul țării în vara anului 1944;
  • Semnarea actului prin care BNR donează statului român imobilul Școlii Române din Roma.

Mihail Manoilescu

1931

Absolvent cu titlul de inginer al Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București, Mihail Manoilescu s-a evidențiat în conștiința opiniei publice ca om politic susținător al revenirii regelui Carol al II-lea pe tronul României.


Absolvent cu titlul de inginer al Școlii Naționale de Poduri și Șosele din București, Mihail Manoilescu (1891-1950) s-a evidențiat în conștiința opiniei publice ca om politic susținător al revenirii regelui Carol al II-lea pe tronul României.

În cursul activității sale, a fost de mai multe ori ministru la Lucrări Publice și Comunicații, Industrie și Comert, dar și la Afacerile Străine, în vara anului 1940. S-a afirmat în gândirea economică a vremii prin lucrările „Théorie du protectionnisme et de l'échange international” (1929) și „Le siécle du corporatisme. Doctrine du corporatisme intégral et pur” (1934).

A fost guvernator al BNR în perioada 14.07.1931 - 27.11.1931. În această calitate, s-a opus dorinței regelui Carol al II-lea de a salva Banca Marmorosch-Blank de la faliment prin intervenția BNR. Această atitudine i-a adus destituirea din funcție, dar și îndepărtarea pentru o vreme de camarila regală.

Dimitrie Burillianu

1927-1931

Dimitrie (Tilică) Burillianu era licențiat în drept și avea titlul de diplomat al Înaltei Școli de Științe Politice din Paris. Inițial de orientare liberală, după 1918 a devenit membru în Partidul Poporului.


Dimitrie (Tilică) Burillianu (1878-1954) era licențiat în drept și avea titlul de diplomat al Înaltei Școli de Științe Politice din Paris. Inițial de orientare liberală, după 1918 a devenit membru în Partidul Poporului. Acest partid a susținut desemnarea sa în calitatea de guvernator al BNR, funcție deținută în perioada 01.01.1927 - 09.03.1931.

Activitatea sa la conducerea institutului de emisiune a fost marcată de eforturile îndreptate către realizarea stabilizării monetare, proces încheiat prin legea monetară din 7 februarie 1929. Aceasta confirma Băncii Naționale a României privilegiul de emisiune și restabilea convertibilitatea bancnotelor sale. Stabilizarea s-a realizat cu prețul unui masiv împrumut extern, dar și cu prezența unui consilier tehnic străin la BNR.

Printre realizările perioadei se numără:

  • Înființarea Serviciului Studii și editarea unui buletin lunar de informare și documentare în limbile română și franceză;
  • Participarea BNR la capitalul Băncii Reglementelor Internaționale.

Declanșarea crizei economice în 1929 a impus guvernului național-țăranesc negocierea unui nou împrumut extern. Guvernatorul Burillianu a încercat să impună anumite condiții printre care și renunțarea la colaborarea Băncii cu un consilier tehnic străin. Acuzat fiind că amenința prin atitudinea sa obținerea împrumutului, Dimitrie Burillianu a fost demis, în locul sau fiind numit subsecretarul de stat Constantin Angelescu. Fostul guvernator a atacat în justiție decizia guvernului, obținând repunerea sa în funcție la 8 iulie 1931. Sentința nu a fost însă aplicată, Tilică Burillianu preferând să își continue activitatea politică alături de gruparea condusă de Octavian Goga.

Mihail Oromolu

1922-1926

Licenţiat în drept la Paris, Mihail Oromolu a fost magistrat şi, succesiv, membru al partidelor Conservator, Conservator Democrat, Naţional Liberal.


Licenţiat în drept la Paris, Mihail Oromolu (1875-1945) a fost magistrat şi, succesiv, membru al partidelor Conservator, Conservator Democrat, Naţional Liberal.

A deţinut funcţia de guvernator al BNR. în perioada 01.01.1922 - 31.12.1926.

De activitatea sa în această funcţie sunt legate:

  • Recuperarea depozitului în aur, deţinut de BNR la Reichsbank (1922);
  • Încheierea operaţiunilor referitoare la lichidarea Băncii Austro-Ungariei;
  • Mai 1925 - încheierea convenţiei pentru lichidarea datoriei statului la banca centrală;
  • Iunie 1925 - statul român a redevenit acţionar al BNR, participând cu 1/3 din capital.

Ioan G. Bibicescu

1916-1921

Având studii juridice la Bucureşti şi Paris, Ioan G. Bibicescu a desfăşurat o stralucită activitate publicistică în redacţia ziarului „Românul”, sub îndrumarea lui C.A. Rosetti. În slujba BNR s-a aflat din 1895, când a fost numit director.


Având studii juridice la Bucureşti şi Paris, Ioan G. Bibicescu (1849-1924) a desfăşurat o stralucită activitate publicistică în redacţia ziarului „Românul”, sub îndrumarea lui C.A. Rosetti.

În slujba Băncii Naţionale a României s-a aflat din 1895, când a fost numit director. A condus această instituţie în calitate de viceguvernator 21.02.1914 - 11.12.1916 şi de guvernator 11.12.1916 - 31.12.1921.

Epoca a fost una a marilor încercări atât pentru ţară, cât şi pentru institutul de emisiune:

  • BNR a sprijinit financiar statul pentru susţinerea efortului militar al armatei române;
  • Toamna anului 1916 - sediul central al Băncii a fost evacuat la Iaşi;
  • Decembrie 1916 - sub ameninţarea ocupaţiei străine, Tezaurul BNR a fost transportat la Moscova, dar numai după ce a fost obţinută aprobarea guvernului român, iar guvernul imperial rus şi-a asumat în scris răspunderea pentru securitatea transportului, a depozitării şi a readucerii sale în România. Transportul a fost însoţit de Theodor Capitanovici, Anghel Saligny şi M.Z. Demetrescu;
  • August 1917 - a doua parte a tezaurului BNR a fost evacuată la Moscova.

După încheierea războiului mondial şi realizarea Marii Unirii, Banca Naţională a României:

  • Şi-a extins activitatea la nivelul întregii ţări;
  • S-a implicat în procesul de unificare monetară prin retragerea din circulaţie a rublelor, coroanelor şi bancnotelor emise de Banca Generală în teritoriile ocupate de armatele germane în timpul războiului.

După încheierea mandatului său, Ioan G. Bibicescu a rămas printre conducătorii institutului de emisiune în calitate de director, pâna la dispariţia sa în 1924. Datorită meritelor sale, Consiliul General al BNR i-a acordat titlul de guvernator onorific.

Theodor Ştefănescu

1907-1909

Născut într-o familie de comercianţi, Theodor Ştefănescu a urmat cursurile Şcolii comerciale din Bucureşti. Ulterior, o mare parte a activităţii sale a fost legată de catedra de contabilitate din cadrul acesteia. În BNR, Theodor Ştefănescu a deţinut încă din 1880 funcţia de director.


Născut într-o familie de comercianţi, Theodor Ştefănescu (1842-1909) a urmat cursurile Şcolii comerciale din Bucureşti. Ulterior, o mare parte a activităţii sale a fost legată de catedra de contabilitate din cadrul acesteia, al carei titular a fost până în anul 1901.

În conducerea Băncii Naţionale a României, Theodor Ştefănescu a deţinut încă din 1880 funcţia de director, coordonând activitatea Contabilităţii generale, departament pe care l-a organizat după modelul Băncii Franţei. A îndeplinit provizoriu funcţia de guvernator al BNR în perioada 12.03.1907 - 01.11.1909, când Anton Carp a fost numit Ministru al Agriculturii, Industriei, Comerţului şi Domeniilor. În calitate de guvernator, Theodor Ştefănescu s-a preocupat de securizarea biletelor BNR şi prevenirea falsificării. A fost obligat să accepte, în condiţiile crizei din 1907, creşterea taxei oficiale a scontului de patru ori în intervalul august-decembrie al acelui an.

Anunţând Consiliului general ştirea morţii lui Theodor Ştefănescu, guvernatorul Ioan G. Bibicescu aprecia „Ştefănescu a fost ales director al Băncii încă de la început, astfel încât a contribuit la întemeierea ei, fiind reales necontenit de şapte ori în decursul celor 28 de ani. El a dat Băncii tot concursul competenţei şi specialităţii sale tehnice, i-a dat mai mult, inteligenţa sa practică şi experienţa în afaceri, de asemenea iubirea şi nemărginitul său devotament.”

Mihail C. Şutzu

1899-1904

Personalitate complexă, Mihail C. Şutzu era inginer, absolvent al Şcolii Centrale de Arte şi Manufacturi din Paris, colecţionar de monede şi antichităţi, preşedinte al Societăţii Numismatice Române şi membru al Academiei Române.


Personalitate complexă, Mihail C. Şutzu (1841-1933) era inginer, absolvent al Şcolii Centrale de Arte şi Manufacturi din Paris, colecţionar de monede şi antichităţi, preşedinte al Societăţii Numismatice Române încă de la înfiinţarea sa în 1903 şi membru al Academiei Române din 1909.

În calitate de guvernator al BNR, funcţie deţinută în perioada 18.11.1899 - 31.12.1904, Mihail C. Şutzu:

  • A condus negocierile cu Ministerul Finanţelor în urma cărora, prin încheierea unei convenţii, începând cu 1 ianuarie 1901, au fost modificate legea de organizare a băncii şi statutele acesteia. Statul român a retras participarea sa la capitalul Băncii Naţionale a României, iar privilegiul de emisiune al acesteia a fost prelungit până în 1920;
  • În cursul anului 1901, a participat la încheierea unei noi convenţii între statul român şi BNR prin care privilegiul de emisiune era prelungit cu încă 10 ani, iar acoperirea în aur a bancnotelor emise de bancă putea fi redusă, în cazuri excepţionale, de la 40% la 33%;
  • A implicat B.N.R. în susţinerea activităţii Casei Centrale a Băncilor Populare;
  • S-a preocupat de extinderea reţelei agenţiilor BNR din ţară, precum şi de dotarea acestora cu imobile potrivite.

Theodor Rosetti

1890-1895

Descendent al unei vechi familii boiereşti, Theodor Rosetti a făcut studii juridice la Viena şi Paris, numărându-se printre întemeietorii societăţii Junimea.


Descendent al unei vechi familii boiereşti, Theodor Rosetti (1837-1923) a făcut studii juridice la Viena şi Paris, numărându-se printre întemeietorii societăţii Junimea.

Ca membru al Partidului Conservator a fost de mai multe ori preşedinte al Consiliului de Miniştri şi ministru. A deţinut funcţia de guvernator al BNR în perioada 19.11.1890 - 21.11.1895.

De activitatea sa sunt legate:

  • Desfăşurarea şi finalizarea negocierilor dintre BNR şi statul român cu privire la schimbarea sistemului monetar şi introducerea monometalismului aur;
  • Întocmirea Regulamentului Casei de Pensiuni şi Ajutoare a Funcţionarilor BNR;
  • Înfiinţarea Băncii Agricole cu sprijinul Băncii Naţionale.

Anton Carp

1882-…-1914

Licenţiat în drept la Paris, Anton Carp şi-a legat cea mai mare parte a vieţii de slujirea BNR.


Licenţiat în drept la Paris, Anton Carp (1849-1914) şi-a legat cea mai mare parte a vieţii de slujirea Băncii Naţionale a României. La 1 februarie 1881 a fost numit director în această instituţie. Ulterior, în perioada 1882-1914 a fost de mai multe ori guvernator prin delegaţie şi guvernator:

  • 01.12.1882 -27.02.1888
  • 10.11.1888-18.11.1890
  • 21.11.1895-17.11.1899
  • 01.01.1905-12.03.1907
  • 01.11.1909-21.01.1914

Printre realizările guvernatorului Anton Carp se numără:

  • Apariţia conturilor curente pe depozite de titluri, aur, argint şi monede straine;
  • Sprijinirea activităţii bancare, comerciale şi agricole a ţării prin intermediul scontului BNR;
  • Extinderea reţelei de agenţii BNR la nivelul Vechiului Regat;
  • Elaborarea regulamentelor de operaţiuni, precum şi a celor de funcţionare a sucursalelor şi agenţiilor BNR;
  • Adoptarea actelor normative şi a măsurilor necesare retragerii din circulaţie a biletelor ipotecare;
  • S-a opus guvernului atunci când acesta încerca în 1890 schimbarea sistemului monetar prin introducerea monometalismului aur fără a ţine seama de interesele BNR;
  • S-a preocupat îndeaproape de construirea imobilelor destinate sucursalelor BNR de la Galaţi, Craiova, Iaşi si Brăila, acţiune finalizată în 1888;
  • A urmărit cu deosebită atenţie procesul de construire şi amenajare a palatului BNR, până în iunie 1890 când toate serviciile Băncii s-au mutat în noul sediu.

Ion I. Câmpineanu

1880-1882; 1888

Fiul patriotului Ion Câmpineanu, licenţiat în drept la Paris, de mai multe ori ministru în guvernele liberale, Ion I. Câmpineanu a fost primul guvernator al BNR.


Fiul patriotului Ion Câmpineanu, licenţiat în drept la Paris, de mai multe ori ministru în guvernele liberale, Ion I. Câmpineanu (1841-1888) a fost primul guvernator al Băncii Naţionale a României în perioada 1880-1882, pentru a reveni în aceasta funcţie la începutul anului 1888.

Guvernatorul Ion. I Câmpineanu a fost instalat în funcţie la 15 iulie 1880 în cadrul primei Adunari generale a acţionarilor băncii. Au fost desemnaţi tot atunci directorii (Theodor Ştefănescu, Theodor Mehedinţeanu, Emil Costinescu, Dinu Bilcescu) şi cenzorii (Ştefan Ioanid, Menelas Ghermani, Em. Hillel Noah, Constantin Angelescu).

De activitatea lui Ion I. Câmpineanu la conducerea BNR se leagă primii paşi în organizarea instituţiei:

  • Subscrierea capitalului social;
  • Organizarea imprimeriei băncii;
  • Confecţionarea primelor bilete de bancă, a cecurilor, a acţiunilor şi a sigiliului BNR;
  • Completarea schemei de personal a instituţiei prin angajarea unor absolvenţi ai şcolilor comerciale (Napoleon Karabulea, Barbu Miltiad, C.T. Ştefănescu etc.);
  • Desemnarea directorilor sucursalelor;
  • Întocmirea regulamentului interior al BNR;
  • Fixarea taxei scontului şi a lombardului, deschiderea conturilor curente cu facultatea de scont, încurajarea scontului comercial;
  • Stabilirea relaţiilor cu bănci din străinătate;
  • Încheierea convenţiilor prin care se stabileau termenii colaborării cu statul român;
  • Începerea acţiunilor pentru construirea palatului BNR prin achiziţionarea terenului numit Hanul Şerban Vodă şi încheierea contractului cu arhitecţii francezi Cassien Bernard şi Albert Galleron.

Primul guvernator al BNR a încetat din viaţă la 15 noiembrie 1888. Raportul Consiliului de administraţie către Adunarea generală a acţionarilor din 19 februarie 1889 spunea: „Am pierdut un coleg iubit, un conducator inteligent şi devotat instituţiei, pe acela care a pus temelia Băncii , a organizat-o, a pus-o în mişcare şi i-a dat avântul puternic pe care l-a luat îndată după fondarea ei. Consiliul Băncii, convins fiind că exprimă simţămintele tuturor acţionarilor Băncii, aduce încă o dată omagiile sale de respect şi veneraţie memoriei acestui însemnat bărbat.”

Eugeniu Carada

Eugeniu Carada a fost, alături de Ion C. Brătianu, fondatorul Băncii Naţionale a României în anul 1880.


Eugeniu Carada (1836 – 1910) a fost, alături de Ion C. Brătianu, fondatorul Băncii Naţionale a României în anul 1880.

Mare, dar discret, susţinător al cauzei unităţii naţionale, Carada este una din personalităţile remarcabile ale istoriei românilor, care s-a impus atât prin demnitatea, cât şi prin modestia sa. Deşi nu a acceptat funcţia de guvernator al Băncii Naţionale, fiind numai director, timp de trei decenii activitatea sa a fost legată de Bancă, unde s-a implicat direct în:

  • Organizarea Imprimeriei BNR şi tipărirea primelor bilete de bancă;
  • Organizarea sucursalelor şi a agenţiilor Băncii;
  • Elaborarea Statutelor şi a primelor regulamente ale instituţiei;
  • Supravegherea construcţiei Vechiului Palat al băncii centrale din strada Lipscani.

Fervent adept al autonomiei institutului de emisiune, el a susţinut însă că statul trebuie ajutat în vreme de criză.


Informații suplimentare:

^